♥ tribut

Catre momentele in care stau si citesc in varful patului, atunci cand nu am chef de voi. Catre Paulo Coelho, cu stilul lui prostesc de banal, dar ideile geniale. Catre vaca albastra din lemn cumparata de la BamBoo, de care am prins poza cu prietenele mele din clasa a patra. Catre narghileaua cu scortisoara din Krishna, si ceaiul de menta din Valea Regilor. Catre betisoarele parfumate cu aroma de bambus. Catre poza lui Che Guevara din Carturesti, care are deja un loc in camera mea, dar un pret inca prea mare. Catre ceaiul de musetel si catre toate mamele care ni-l prepara cand suntem raciti. Catre caciula crosetata din lana, pe care am purtat-o in mijlocul lui iunie. Catre jocurile stupide pe care le practic numai atunci cand sunt cu amicii mei. Catre ghereta verde din Cismigiu, fara de care copilaria mea nu ar fi fost la fel.
Tribut celor care nu mi-au spus niciodata "Multumesc", dar in ochii carora am citit recunostinta. Celor care nu m-au intrebat de ce plang, dar mi-au luat capul in maini si s-au jucat cu parul meu. Omului care a stat in spatele meu la Maiden, si care nu s-a suparat pentru ca o anumita mana i-a aruncat camera foto peste gard. Prietenilor carora nu le-am mai dat un semn de viata de luni, dar care nici acum nu imi refuza salutul si invitatiile la ceai. Celor doi manelisti din coltul magazinului de vizavi, care in fiecare dimineata ma intreaba cati ani am si daca vreau din inghetata lor.
Si, in final, tuturor lucrurilor marunte, frumoase, de-a dreptul radiante, care ne imbunatatesc viata. Pentru ca fara ele, am fii niste roboti gri. Period.

♥ pe caprarii

Uf, si se termina si vacanta asta. Partea cea mai naspa e ca nu ma simt cu nimic mai pregatita pentru clasa a opta, fata de cum eram la sfarsitul anului trecut. Am aceleasi emotii, aceleasi teme inca neincepute, acelasi grad de stres cu privire la ce urmeaza. Si tot ce faceti voi e sa-mi spuneti ca nu va fii usor, dar o sa treaca. Ingratilor. Stiti ca nu ma ajutati, nu?
Si totusi, vara abia incepe. Pentru mine, cel putin. Imi pierd vremea in pat, la metrou, pe scarile Teatrului National, la terase, in parcuri, citind. Bani nu am, nici pentru un baton de soia vegetal. Dar nu ma plang. Oricum nu pun gura pe asa ceva.
Si mai am trei saptamani, in care trebuie sa fac urmatoarele chestiuni (am invatat de la Simina ca listele sunt bestiale, atunci cand vrei sa planifici ceva - viata mea, spre exemplu):

• Sa nu mai fumez narghilea - aproape bifat. Nu, nu. Johnny ma va omora. Bineinteles ca nu voi mai fuma, ce va gandeati? Nu, serios acum. Nu-mi place sa-mi incalc principiile, iar principiile mele spun ca trebuie sa fiu anti-tutun. Am zis.
• Sa fac un tip pe care il plac, sa ma placa - adica sa si reusesc, in Pastele ma-sii. Uitati cum sta treaba: tipii care ma plac, imi sunt buni prieteni. Stiti povestea. Sigur ca o stiti. Iar tipii pe care ii plac eu, nu ma plac. Tipic. Innebunesc. Lame zice ca motivul pentru care se intampla asta, e ca cei pe care ii plac eu sunt naspa si nu stiu sa apreciez o persoana care tine la mine. Destul de insensibil, destul de adevarat. Mori.
• Sa ma pun cu burta pe carte - ma refer la chimie. Partea mai neplacuta e ca fara o medie de peste 9.70 anul asta, nu intru in Cosbuc. Si asta ar insemna un dezastru universal! Hai, ca nu pot fii atat de incapabila. Hei, evident ca nu sunt. Pot sa fac asta. Dar primesc un biscuite?
• Sa fiu naturala - asta inseamna si atunci cand sunt in preajma tipului aluia si nu stiu cum sa ies in evidenta. Da, iubi, chiar si atunci.
  

Hm, doar atat? Nu, serios. Chiar astea au fost? Damn, sunt buna.
Ne mai citim.

♥ nebunie? nu.

...nu e nebunie. Nebunii sunt fericiti, in seninatatea lor bolnava.
Ma plictisiti.
De ce sunteti atat de monotoni?, in numele tuturor sticlelor de bere goale! De ce merg prin centru si vad oameni care duc la bun sfarsit (sau nu) aceleasi activitati, odata placute, obositoare, ce starneau interesul personal si pe al celor din jur? De ce nu iese nimeni in evidenta? De ce nu va dati in spectacol, incompetentilor?
Propun ceva. Pentru ca sunt Arina si eu am mereu o idee. Si nu imi pasa, o veti respecta. Ca va tund. Propun ca maine (maine insemnand oricand. Orice maine pornind de azi) sa va schimbati alarma telefonului. Si sa va treziti cu 10 minute mai tarziu. Si sa va ridicati pe partea cealalta a patului. Nu ma intereseaza ca aveti patul langa perete. Si eu il am.
Nu veti mai manca omleta. Ci clatite cu gem de capsuni. Veti deschide dulapul si veti apuca primele lucruri care va vor pica in mana. Fie ele si un tutu roz sau o palarie imensa, tip sombrero.
Veti schimba traseul obisnuit. Nu va veti mai duce la magazinul de vizavi traversand bulevardul, ci veti ocoli blocuri, case, stradute, pana sa ajungeti pe partea cealalta.
Veti cauta in agenda telefonica prieteni vechi si ii veti scoate la o bere pe Motoare. Sau la un suc de portocale cu pulpa. Sau undeva la marginea Bucurestiului, la iarba verde.
Veti lua in brate lume necunoscuta, precum ati imbratisa o ruda indepartata, cu care nu v-ati intalnit de mult timp.
In fine, va veti aseza in pat si veti contempla la nemurirea sufletului, cum n-ati mai facut-o de mult pana acum, si veti realiza cat sunteti de diferiti unii de altii si cat de mult ma iubiti pentru aceasta stralucita idee.
Noapte buna.

♥ Scrisoare catre indifernt-cine

Dumnezeule, de ce va complicati atat?
E simplu: gem sau dulceata. Ceai sau cafea decofeinizata. Paine prajita sau cornulete frantuzesti. Apa minerala sau plata. Blond sau brunet. Tocuri-cui sau talpa ortopedica. Muzica sau film. Alb sau negru. Femei sau barbati. Comunism sau anarhie. Jazz sau blues. Toamna sau primavara. Da sau Nu. Cola sau Sprite. McDonald's sau KFC. CD sau Floppy. Hendrix sau Malmsteen.
Dar nu toata viata ta e construita din alegeri, puiut. Uneori, trebuie numai sa dai dracului totul pentru o secunda, si vei fii fericit.