♥ toti suntem putin luati

Multe lucruri ar fi trebuit facute, cateva uitate sau niciodata gandite. Iar prin prezenta, lansez o intrebare: frustrare sau regret? Daca sunt o ciudata, preferand sa ma urasc pentru ceva ce am facut decat pentru o ezitare mult prea lunga, care m-a privat de sansa, atunci prefer sa raman in nebunia mea.
Nu stiu ce trebuie sa fac, iar viata mea nu e un volum de buna purtare. Prin urmare, actionez cum ma taie capul si suport consecintele. Ma uit la cer si spun "Da, Doamne, sa fie bine maine!" si sper ca necumpatarea mea sa nu ia intorsaturi atat de jalnice, dar, pana la urma, cui ii pasa? Nimeni ma mai poate face nimic in aceasta privinta. Muriti.

♥ 10 years time is not so long

Simina mi-a pasat o leapsa, care ma intreaba cum imi imaginez viata mea peste 10 ani.

In primul rand, ma vad la facultate. Pentru ca mi-am propus sa fac doua facultati. Prin urmare, cand voi termina Literele ma voi apuca de Teatru. Nu voi deveni o mare actrita, ci ma voi multumi sa-mi perfectionez talentul in mod discret, fiind, uneori, complimentata de prieteni. Probabil voi fi angajata ca redactor la o revista de care n-a auzit nimeni, sau voi deveni scriitor.
Voi citi mult, voi purta niste ochelari cu rame dragute si voi avea un prieten pe care il voi iubi mult, dar cu care nu voi avea inca vreun plan de maritis. Iar daca ceva de genul asta va aparea pe parcurs, imi doresc doi copii: o fetita si un baietel, Erin si Abel.
Nu voi fi celebra, nu voi cunoaste toata lumea buna si localurile scumpe, deoarece nu voi avea bani pentru ceva de genul asta; poate numai cateva cafenele, de la care imi voi cumpara in fiecare dimineata, in drum spre facultate, un cappucino si un croissant cu unt. Nu voi purta bijuterii si nici pantofi cu toc. Nu-mi voi picta unghiile cu lac si nu ma voi farda. Nu voi bea cafea si nu voi fuma. Nu voi tine diete si nu voi imi va placea sa merg la cumparaturi.
Probabil voi ramane in relatii cu unii din prietenii mei de acum; in fond, suntem doar copii si nu simtim cum trece timpul. Vom iesi, ca si acum, in fiecare sambata seara si vom povesti ce am facut pe parcursul saptamanii; si va fi frumos, pentru ca ne va placea sa relatam diversele intamplari petrecute pe la cursuri sau in relatiile de cuplu. Daca nu voi mai fi pe cale sa lesin la niciun concert, probabil ca Heineken va ramane preferata mea. Voi asculta multa muzica si voi avea un laptop la care voi butona in restaurante - intotdeauna mi-am dorit sa fac asta.
Voi citi multe carti, si poate voi face voluntariat - mi-ar placea chiar sa fiu educatoare la o gradinita particulara. Intotdeauna am avut lipici la copii.
Imi voi pastra toate blog-urile, jurnalele si fotografiile de acum, si le voi privi uneori cu nostalgie, alteori plina de entuziasm, alaturi de prieteni.

Ana e deja mare. Ea cum se vede peste 10 ani?

♥ succesiune de roluri

Pana la urma, nu poti obliga pe nimeni sa te iubeasca. Cu atat mai putin sa-ti fie prieten. Pentru ca prietenia este deasupra tuturor. Poti iubi, uitand sa-i fii aproape, si atunci, dragostea se distruge. Dar nu despre asta voiam sa vorbesc.
Nu-ti poti sili fosta prietena sa se impace cu tine, asa cum nu poti sa rogi un criminal sa invie o victima. Stii ce? Eu cred in destin. Foarte mult. Cred ca daca ceva nu trebuie sa se intample, daca ceva din Univers vrea sa impiedice un eveniment sa aiba loc, acesta va esua. Pentru ca Universul este deasupra tuturor. Daca ma urasti pentru un motiv absurd, nu e vina ta. Poate ca nu trebuie sa tii la mine. Poate ca aceasta legatura nu are niciun motiv plauzibil sa existe. E simplu, daca gandesti asa.
Te-am dezamagit, iar orgoliul tau, vatamat de acum, nu ma mai doreste. Si noi vom face cum ne dicteaza el, pentru ca orgoliul este deasupra tuturor.
Uite, viata nu ne da sanse. Ni le luam singuri, in speranta de a ne forta destinul si a repara lucruri care pur si simplu nu trebuie sa continue. Pentru ca destinul este deasupra tururor.
Iar incapatanarea, iubitule, incapatanarea este deasupra ta.

Lui M.