Monolog adresat

sâmbătă, 28 februarie 2009

Ascultă, pentru că povestea mea e interesantă. Vezi tu, într-o zi voi schimba lumea...

Lasă ceaşca pe farfuriuţă şi, pentru o secundă, priveşte absent pe fereastră de dragul dramatismului.

Ştii, frate, nu e stupid să vezi ursuleţi de pluş în explozia de la WTC. E ca şi cum te-ai uita la nori. Norii au forme ciudate, şi uneori seamănă cu diferite chestii. Asta nu îi face mai puţin nori; şi, în plus, urşii ăia sunt mai realişti decât faţa dracului...
Sunt confuză şi regret multe. Cred că o să fug la mare şi vreau să mă detaşez de mulţi dintre ei. Unii nu s-ar aştepta, dar nu îi mai vreau. N-o să am curajul să le-o spun niciodată dar, pielea mea, totul e în regulă. Mă rog, ipotetic... Am nevoie de un restart. Şi da, dragule, ştiu. Ţi-am mai zis-o de atâtea ori; vreau să fiu sigură că mă aştepţi la mare.
Am unghii roşii de târfă şi tu nu poţi să faci nimic în privinţa asta. Să mă chinui în continuare să înot împotriva valurilor? Puii mei, e greu. Ştii că n-o să reuşesc. Soluţia e să plec la mare.

Respiră.

Mă simt dependentă, frate. Şi dependenţa de oameni e groaznică. E crudă, pana mea. Oricum fără ei n-aş fi nimic şi nu m-ar saluta nimeni pe stradă. Nu? Nu mai râde. Bă, ţi-am zis de tipul din metrou?

În fine, n-am niciun ban. Am o grămadă de vise şi chestii. Pfuai, super. Şi da, am râs ironic. Dă-l în mă-sa de rucsac, eu voiam să merg la Om bun. Băi, eşti sigur se ţine concertul ăla pe 2? Vreau o viaţă perfectă şi faptul că ştiu că n-o s-o am mă intrigă şi mă face să mă răzgândesc, deopotrivă. A, apropo. Ştii că nu mai mănânc de la Mec? Nici de la KFC. Şi am devenit vegentariană. Ovo-lacto-vegetariană, Dida. Ştiu. Poftim? A, nu contează de ce. Uite ce contează: fugi cu mine?

leapşa furată (da, o poţi lua)

duminică, 15 februarie 2009

1.SUNT gemeni şi mă mândresc cu asta.
2.AŞ VREA un ceai.
3.PĂSTREZ tot felul de chestii; mă ataşez de toate. Totuşi, cu puţin efort, m-aş putea despărţi numai de unele dintre ele.
4.MI-AŞ DORI să întru în Coşbuc.
5.NU-MI PLACE s
ă mi se impună lucruri fără o explicaţie pertinentă.
6.MĂ TEM DE moarte şi îngeraşii care împart pliante în pasaj la Universitate (fără mişto).
7.AUD orice; de lângă mine, din capătul celălalt al camerei, al străzii, al autobuzului.
8.ÎMI PARE RĂU ca am făcut greşelile alea, atât de multe, pe care abia acum le conştientizez la adevărata lor intensitate. Şi am fost o proastă.
9.ÎMI PLACE să fiu băgată în seamă.
10.NU SUNT interesată de modă sau reţete de slăbit.
11.CÂNT la chitară.
12.NICIODATĂ nu o să fumez.
13.RAR mă port la fel cu două persoane diferite.
14.PLÂNG când mă copleşeşte vinovăţia.
15.NU SUNT încrezătoare în mine. Deloc.
16.NU ÎMI (prea) PLACE în Goblin. Să îmi fie cu iertare...
17.SUNT CONFUZĂ la orele de mate.
18.AM NEVOIE de o schimbare.
19.AR TREBUI să fiu mai motivată.
20.AŞ PUTEA să îmi mai bag şi picioarele...



lecturile copilăriei, clasa a VI-a

vineri, 6 februarie 2009

Simina spune:

Rules:

* Grab the book closest to you. Now.
* Go to page 56.
* Find the 5th sentence.
* Write that sentence as your status.
* Copy these instructions as a comment to your status.
* Don’t go looking for your favourite book, or the coolest one you have — just grab the closest one.

"L-ar fi dat bucuros peste cap, încai să aibă de ce a plânge, dar gândul la mamă îl oprea." - Nicu, Ion Agârbiceanu

Merge mai depare la Ana.

a cui e noaptea?

marți, 3 februarie 2009

...mi-a spus ceva despre scrumiera de pe masa, dar, pielea mea, eram prea atenta la documentarul de la Woodstock. Il vedeam pentru a treia oara si ochii imi fugeau pe gleznele lui. Picioarele mele erau atent epilate; stateam intr-o pozitie ciudata pe canapea, iar tocul cui al sandalelor patrundea in perne. Atunci am purtat pentru prima oara rochie, si nu bag mana in foc ca, daca te-ai fi uitat din fata, nu mi-ai fi putut vedea boxerii rosu cu alb.
Aratam neingrijit si imi dadeau lacrimile. Stii scena aia din Edge of love, cand tipa isi arde dresul cu tigara? Genial film. Chiar atunci m-a sunat tipul din Brasov. M-am dus in dormitor si m-am asezat intr-un colt al camerei - am inceput sa plang la telefon.
M-am calmat, apoi mi-am facut poze artistice in rochie si pantofi cu toc. Artistice pe dracu'. La un moment dat mi-a venit cheful sa cant la chitara. Si am cantat.
Stiam ca ma urmareste cu privirea. Cantau The Who.