she talks to angels

marți, 27 octombrie 2009

- Vrei sa imi spui, te rog, ce drum trebuie sa iau ca sa plec de aici?
- Asta depinde in mare masura de locul unde vrei sa ajungi, i-a raspuns Pisica.
- Nu prea imi pasa unde...
- Atunci nu are importanta ce drum iei.
- ...atata timp cat ajung undeva, a precizat Alice, in chip de explicatie.
- A, vei ajunge cu siguranta undeva, doar daca ai sa mergi inde-ajuns, a lamurit-o Pisica.

Voi fugi intr-o padure. Am sa fug, sau am sa iau trenul - mi-e tot una. Pe mine nu ma dor picioarele cand merg singura, dar imi vajaie urechile daca ma urc in trenul spre Liniste. Incep sa ma simt bine cu mine insami. Sa simt nevoia de mine insami.
Patul lui Procust, ma lungesc si ma incovoi si ma stramb ca sa nu mi se ia ceea ce am. Miros ca un fumator notoriu si plang astazi mai bolnav ca ieri la aceeasi scrisoare.
Am nevoie sa alerg. 6 la romana?! In viata mea n-am luat 6 la romana. Ma simt confortabil cand citesc si sunt teribil de geloasa pe doi oameni care imi ataca viata in mod indirect.
Am stat in calea multora, am ales sa ma dau la o parte si sa las clei pe jos; alunecati! Nu am iesit din joc degeaba.

a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Nu mai inteleg. Nu, de data asta privesc si imi fac cruce.


Avem o lume intreaga sa pictam cate o parcela pentru fiecare. Avem destula apa in suflet cat sa ne permitem, din cand in cand, un metru patrat in plus de iarba pentru inca o persoana. Cand ea pleaca, iarba pe care statea se usuca, insa nu ne primim apa inapoi. Asa se intampla. Surprinzator, niciodata nu ramanem fara apa. La fiecare rascruce de drumuri e cate un furtun.
Avem o lume intreaga sa ne punem intrebari si sa obosim plimbandu-ne, sa ne privim singuri in ochi pentru ca e o lume plina de oglinzi. Nicio oglinda nu va arata la fel cu o alta, nu vor avea aceeasi rama si cu siguranta nu ne vor arata la fel de slabi si zvelti.
Avem o lume intreaga sa nu ne imbolnavim niciodata, sa nu zacem in pat, sa nu mancam prea multa ciocolata si sa nu ploua decat ca sa ne creasca florile.

Totusi, avem orase care arata la fel; unele cu tarfe, altele cu vin rosu, cateva fara apa si soare, unele nepavate cu piatra dar toate, toate cu oameni care vin si se plictisesc.