...Heaven holds a place for those who pray.
E ciudata fereastra si e abur si e frig.
Omule, ale dracului blocuri!
Nu se intampla nimic cand se face ora 22:00. Doar ticaie ceasul mai tare. Asa-mi zice un copil.
Mi-e greu, milord, mi-e greu si-s tanara si mor; danseaza, milord, danseaza! Canta, milord!
Sa fim frumosi, sa nu se-auda muzica mai tare decat putem. Ce depresivi trebuie sa fie soferii de autobuz!
Incep sa scriu texte care-aduc a poezie neomodernista si insusi cuvantul asta nu mi se potriveste. Atata doar ca nu-i poezie. Atata doar ca habar n-ai cu cata emotie scriu.
Pana si "a omora" incepe cu "om". Hei, ce ploaie-afara!
here's to you, mrs. Robinson
duminică, 14 februarie 2010
Publicat de Arina Lazăr la ora 14:27 0 comentarii
after me, flood
duminică, 7 februarie 2010
Zmbeste pentru mine!
Un autobuz, o data la doua ore. E viscol, la naiba, e viscol si alcool. Asa as vrea sa uiti tot ce-am zis si sa nu ma suni niciodata; n-am sa ma simt lasata balta, promit. Promit.
Sa n-aud de voi! E usoara rana, e frumoasa, nu doare. Nu stie sa doara.
Sa uitam.
Ah, ce-nceput de an! Ah, ce zapada si ce vin!
Va multumesc ca nu vreti sa ma uitati.
Sa zambim! Sa zambim! Sa zambim inc-o data si-nc-o data si de inca doua ori si-apoi sa ne spunem "La revedere!". De acum ma joc cum am sa ma pricep mai bine. In fond, nimeni nu pierde la sotron. Toti primesc bomboane in final. De asta nu joaca nimeni sotron in cazinouri.
Publicat de Arina Lazăr la ora 07:20 1 comentarii