astazi, dupa toate zilele:

- imi trebuie imaginatia mea inapoi (nu trebuie sa imi mai fie frica de ea, pentru ca totul urmeaza sa fie bine)
- am respirat din nou (aer curat, ca doar nu sunt pestoaica, sa pot sa-mi tin respiratia)
- am vrut sa dorm la pranz, in loc sa ma chinui sa-mi gasesc ceva-altceva de lucru
- "If you don't like where you are, then change it. You are not a tree."
- sunt fericita ca am numai doi-trei oameni care mai sunt ai mei, chiar daca nimeni nu ma intreaba ce am
- mi-am dat seama cat de important e sa poti sa te gandesti, pentru ca atunci gandurile nu mai vin incalcite si toate odata
- vreau sa fie cum o fi, pentru ca nu m-am mai gandit la nicio situatie complicata
- sunt fericita si impacata sa stiu ca am invatat, si-acum nu ma mai uit in jos cand oamenii nu ma (mai) plac
- vreau sa vina din nou toata iubirea in mine, de care am crezut ca nu mai am nevoie
- vreau sa incep sa muncesc din nou
- sunt bine si sunt gata sa nu mai fiu suparata pe mine

poti tu sa fii regele furnicilor?

Mi-am nascut cate o suta de copii si i-am crescut pe toti cu bere din sani si cu "Nu ma mai cunosti chiar atat de bine." Acum nu pot sa ma tin pe picioare.

Tribut (cat?)

Pentru toate geniile care totusi se opresc si incep sa mearga in acelasi timp cu toti, la stop.