First day of sun

Blog-ul l-am pastrat la fel de simplu, chiar daca n-am mai scris de o suta de mii de ani. Trec printr-o perioada foarte frumoasa, in care invat lucruri noi si in care, pentru prima data, simt ca ma maturizez; sufar, adica, dar de data asta am senzatia ca e bine si mai ales ca asta e suferinta adevarata, care trebuie sa se intample.
Nu vreau sa sufar, nu e neaparat fain, dar de data asta am simtit ca am trecut prin lucrurile astea pentru ca trebuie sa ma schimb. Deci, chiar daca lucrurile nu merg extraordinar de bine in jurul meu si multe lucruri se duc pe apa Sambetii, chiar ma simt linistita si vreau sa le las sa mearga.
Ma simt foarte linistita si am o stare foarte misto. Vreau sa invat sa ma controlez mai bine si sa imi formez o oarecare coloana vertebrala; de acum in colo, vreau saam destul curaj cat sa imi asum un statut (stiu eu ce vreau sa spun) si sa nu ma mai dau la fund. O fac sa sune vag cand o scriu, dar eu niciodata n-am putut sa dau toate detaliile cand am scris despre ceva din viata mea - nici in jurnalele mele, toate lucrurile importante le am doar in cap.
Vreau deci sa am coloana vertebrala, sa am grija de mine si sa nu ma calc singura in picioare. De mult nu mai fac asta, dar e momentul acum sa invat sa o fac bine si toate astea sa imi intre in reflex.
Pe langa asta, 2012 e primul an in care nu mi-am facut rezolutii. L-am inceput bine, e adevarat, si nu mi s-a parut ca e ceva de schimbat, dar sincer, nici acum nu cred ca e nevoie. Le las (pe ele, pe lucruri) sa fie asa cum sunt si o sa vad eu, asta e planul. Asa o sa stea situatia, sper.
Nu vreau sa mai am o imagine falsa despre mine si nici pe altii nu vreau sa-i mai fac sa ma vada asa. Cel mult, o sa lucrez la ce am scris mai sus si o sa fiu asa cum o sa fiu, dar de acum in colo vreau sa imi asum exact cine sunt.
A, si, mai mult decat orice, vreau sa invat sa imi tin secretele mele.
Trebuie sa invat sa fiu o lady, aici se rezuma totul. La a fi o lady.

astazi, dupa toate zilele:

- imi trebuie imaginatia mea inapoi (nu trebuie sa imi mai fie frica de ea, pentru ca totul urmeaza sa fie bine)
- am respirat din nou (aer curat, ca doar nu sunt pestoaica, sa pot sa-mi tin respiratia)
- am vrut sa dorm la pranz, in loc sa ma chinui sa-mi gasesc ceva-altceva de lucru
- "If you don't like where you are, then change it. You are not a tree."
- sunt fericita ca am numai doi-trei oameni care mai sunt ai mei, chiar daca nimeni nu ma intreaba ce am
- mi-am dat seama cat de important e sa poti sa te gandesti, pentru ca atunci gandurile nu mai vin incalcite si toate odata
- vreau sa fie cum o fi, pentru ca nu m-am mai gandit la nicio situatie complicata
- sunt fericita si impacata sa stiu ca am invatat, si-acum nu ma mai uit in jos cand oamenii nu ma (mai) plac
- vreau sa vina din nou toata iubirea in mine, de care am crezut ca nu mai am nevoie
- vreau sa incep sa muncesc din nou
- sunt bine si sunt gata sa nu mai fiu suparata pe mine

poti tu sa fii regele furnicilor?

Mi-am nascut cate o suta de copii si i-am crescut pe toti cu bere din sani si cu "Nu ma mai cunosti chiar atat de bine." Acum nu pot sa ma tin pe picioare.

Tribut (cat?)

Pentru toate geniile care totusi se opresc si incep sa mearga in acelasi timp cu toti, la stop.

batrana cantareata de jazz - teribila hemoragie

Adolescenta mea a fost ca toate celelalte adolescente. Plina de curvasaraie, lacrimi si alcool. Am avut noroc uneori de oameni faini care-au avut grija de mine si de ce-a fost mai bun in viata. M-am lovit de iubiti si de pseudoiubiti care se mai aruncau prin Dumnezeu stie ce baltoace pentru mine. Si mie-mi placea sa le zic "mari".
Simt, de fapt, cum am dezamagit o gramada de oameni si am tinut la ei cu tot ce-am putut. Rar nu pot sa tin cu sufletul. Si-atunci, tin cu ce pot sa tin, si eu. Intotdeauna am tinut cu ce-am avut la indemana. Odata am tinut la cineva cu o halba de bere de-o suta de ani.
Cred cu tot creierul si cu toata inima si cu tot Alzheimerul din lume ca de mine a avut grija toata lumea, fara sa ma cunoasca. Uneori am vazut lucruri fara sa stiu. Am asteptat mesaje si m-am indragostit destul de des. Intotdeauna, ca foarte rar am fost neindragostita.

razi, paiata!

Imaginatia, domnul meu.
Nu-i loc de doua in aceeasi camera. Nu prea e loc de doua in aceeasi lume, dar ne mai si-nghesuim. Tusim pana ne vibraza pieptul si "Nu iti termini vinul fiert?".
Merge bine, da. Merge bine.

Cam asa arat eu acum. Sunt roscata cu bucle si daca am parul ud imi ajunge pana pe la jumatatea spatelui. Asta-i tot sensul. Am inceput sa lucrez ca sa plec la Londra sa-l vad pe Waters in vara. Tin mult la asta; cand m-a certat Razvan ("Cand vrei ceva, faci tot posibilul ca sa-l obtii!") a avut dreptate.

Ce frumoasa-i Strada Apelor din Busteni cand ninge si nu-i nicio urma si ce bun e Craita Transilvaniei. Alb. Demisec.
E aproape vineri si jur, jur ca-mi era asa de dor sa nu mai stiu de ce-mi sunt dragi oamenii.

Leapsa

Ce dor imi era. E doar din martie...

Primul cuvant pe care l-ai spus: rar
Prima zi de scoala generala: n-a fost nimic spectaculos, ramasesem cu aceiasi colegi dintr-a patra si mi-a fost diriga fosta profesoara de engleza din primara
Primul tau sarut: a fost langa ghena din spatele Palatului Copiilor
Prima formatie care ti-a placut la nebuie: Pasarea Colibri
Primul CD cumparat: a fost un schimb de cadouri de Craciun cu cel mai bun prieten al meu, el mi-a luat primul album al Skid Row si eu, Led II (?) A fost acum 3 ani.
Prima zi de liceu: mi s-au rupt blugii in fund
Primul cuvant pe care ti l-a adresat prietenul cel mai bun: cred ca mi-a zis "Nu." cand am intrebat-o daca are o guma. Asta, Dodo. Mihai, probabil "Salut".
Prima zi de facultate: o sa fie megamegamegafaina!
Prima restanta: -
Prima zi la locul de munca: am multumit si-am zambit fiecarei persoane care-mi lua pliantul
Prima oara cand ai postat pe blog(data): 30 mai 2007