maine, intreaga lume!

Tot ce am e bolnav, si trag de toate cu toata Germania nazista si cu toate sticlele de bere pe care le-am baut. Trag cu tot nisipul care-mi intra in ochi si cu toti ochii care sunt pe mine. Trag cu toate chitarele cu adevarat frumoase.
Ne iubim, ne iubim cu totii. E o lume superba, fantastica, plina de dumnezei si, Iisuse!, cate spade...

fara petale

Nu-mi luati oamenii de langa mine, atat va cer, smintitilor!
Imi lipseste mult omul asta, zau, si tare imi e drag. Vreau sa stiu unde e...
Nu mai pot sa regret tot.
Sunt haotica, nu mai pot sa regret. Imi bag picioarele.
Sa fiu senzationala!
Glumiti cu mine si scoteti-ma din starea asta somn ingrozitor. "Dadeti-va" din viata mea.
Mi-e imposibil sa realizez ca lumea poate sa nu iubeasca. De cand ma stiu iubesc. Sa intelegeti. Sa iubiti. Sa ascultati discografii in vinil.

here's to you, mrs. Robinson

...Heaven holds a place for those who pray.

E ciudata fereastra si e abur si e frig.
Omule, ale dracului blocuri!
Nu se intampla nimic cand se face ora 22:00. Doar ticaie ceasul mai tare. Asa-mi zice un copil.
Mi-e greu, milord, mi-e greu si-s tanara si mor; danseaza, milord, danseaza! Canta, milord!
Sa fim frumosi, sa nu se-auda muzica mai tare decat putem. Ce depresivi trebuie sa fie soferii de autobuz!

Incep sa scriu texte care-aduc a poezie neomodernista si insusi cuvantul asta nu mi se potriveste. Atata doar ca nu-i poezie. Atata doar ca habar n-ai cu cata emotie scriu.

Pana si "a omora" incepe cu "om". Hei, ce ploaie-afara!

Vreau sa fug la mama dracului, ma simt cumplit de singura printre prea multi oameni si pe toti ii ador si toti tind sa ma iubeasca numai in felul lor. Mi-a placut anul in care pare ca m-am indragostit dintr-o cafea. Te-as cere-napoi, dar n-am cui te cere.

Dar printul raspunse-ntorcandu-se - "Taci."

after me, flood

Zmbeste pentru mine!
Un autobuz, o data la doua ore. E viscol, la naiba, e viscol si alcool. Asa as vrea sa uiti tot ce-am zis si sa nu ma suni niciodata; n-am sa ma simt lasata balta, promit. Promit.
Sa n-aud de voi! E usoara rana, e frumoasa, nu doare. Nu stie sa doara.
Sa uitam.
Ah, ce-nceput de an! Ah, ce zapada si ce vin!
Va multumesc ca nu vreti sa ma uitati.
Sa zambim! Sa zambim! Sa zambim inc-o data si-nc-o data si de inca doua ori si-apoi sa ne spunem "La revedere!". De acum ma joc cum am sa ma pricep mai bine. In fond, nimeni nu pierde la sotron. Toti primesc bomboane in final. De asta nu joaca nimeni sotron in cazinouri.

lasa-ma sa mor putin...

Eu am nevoie de un nebun sa ma iubeasca; de un zeu si de un poet. Am nevoie de un om care sa zambeasca; sa zambeasca mult si sa ma lase sa gandesc in metaforele mele, sa iubesc in metaforele mele. Vreau sa nu stiu niciodata unde e sau daca mai e. Vreau sa poata sa ma dea dracului cand vrea el si sa stiu. Stiu ca ar putea sa ma stranga la el cu tot tot efortul si cu intreg sufletul.

Sa-mi insuseasca cine sunt. In locul meu. Eu vreau tot ce misca sau influenteaza, repira miscare. Vreau sa simt tot si sa va povestesc tuturor. Sunt o povestitoare, o semizeita. Au fost nebuni care m-au iubit. Multi nebuni. Au fost nebuni care inca s-ar arunca in mare pentru mine si-mi e teama sa pierd asta. Imi place cine am ajuns si incep sa invat cum se face.

Vreau sa vomit tot ce ma frustreaza si vreau sa imi tina Iisus capul. Sa adorm cateva zile si sa ma trezesc in mijlocul unei intersectii. Imi e dor de bunicul meu si vreau sa alerg. Fugã. Fugã. Mi-s pe jumatate ardeleanca; totul devine clar de la un punct in coace, apoi adorm si renasc din scrum, mereu renasc si nu mor niciodata.
De la oamenii care ma urasc invat cel mai mult. De la cine-am invatat sa vorbesc cu luna? Asa m-au ascultat bunicii mei.

Zambiti-mi, zambiti-mi! Pacat ca eu nu beau cafea...

showroom dummies

Craciun si Viena si necuvintele tale m-apasa!

avem nevoie si de iubitorii de basme!

Nu-mi vine greu sa scriu urmatoarele si n-am sa ma las batuta pana nu sfarsesc. Straniu sentiment de neapartenenta, fabuloasa frica de emotii si sunete si cu precadere de persoanele care mi-au fagaduit ingenunchiat incredere si devotament. Rog mila, implor indiferenta, dar ma omoara uitarea voastra.

Fiecare al cincilea pufait din tigara, intr-o incomensurabila nonsalanta a pletosilor in piele si blug, se smereste in fata mea cu stima unui faurar fata de munca sa.

Omului care ma urmareste cu privirea la fiecare jumatate de saptamana, asezat pe bordura fumand ca trenu' si uitandu-se mereu in alta directie cand incerc sa il fixez. Tu imi faci viata un loc placut, asa cred.