no, he ain't gonna die

Am o viata si-o minte si-un ideal toate haotice ca naiba; de-asta-mi ordonez lucrurile pe desktop si in camera si in lista de messenger nu apare nimeni decat cu numele. Cu majuscula. De-asta am doua agende pe care nu le folosesc. De-asta abia anul asta am facut prima lista de calatorie. De-asta imi plac orasele asa mult. Orasele care nu-s Bucuresti.
Cred ca de-asta colectionez afise rare si bilete de concert si tot de-asta nu-mi place taria. Tot de-asta mananc repede, citesc "Amintiri despre viitor", tanjesc dupa oamenii astia si probabil tot de-asta imi place blues-ul asa mult.
Pentru ca-s asa haotica, invat lucruri in fiecare zi, atat de multe incat le uit si dansez prost, dar asta n-are importanta. Tot de-asta imi plac atat de mult ardelenii si am atat de multa incredere in mine; ma enerveaza teribil sa ma indragostesc de oameni cu aceesi nebunie si cu acelasi orgoliu. De-asta imi place asa mult mersul pe bicicleta.
Tocmai de-asta scriu pentru o revista si accept tot ce se iveste, pentru ca stiu ca ma iubesc imediat dupa ce fac ceva. De-asta nu iert niciodata cu adevarat. De-asta sper sa te intorci cu bine din Irlanda; sper sa ajungi cu bine in Irlanda. De-asta imi place folk-ul romanesc si ploaia si focul.

Sa se odihneasca in pace al nostru Ronnie James!

Sa iubim natura si sa radem intotdeauna, pentru ca n-are ce sa mearga prost. Si-asa habar n-avem, de fapt, ce se intampla cu natura.