♥ toti suntem putin luati

Multe lucruri ar fi trebuit facute, cateva uitate sau niciodata gandite. Iar prin prezenta, lansez o intrebare: frustrare sau regret? Daca sunt o ciudata, preferand sa ma urasc pentru ceva ce am facut decat pentru o ezitare mult prea lunga, care m-a privat de sansa, atunci prefer sa raman in nebunia mea.
Nu stiu ce trebuie sa fac, iar viata mea nu e un volum de buna purtare. Prin urmare, actionez cum ma taie capul si suport consecintele. Ma uit la cer si spun "Da, Doamne, sa fie bine maine!" si sper ca necumpatarea mea sa nu ia intorsaturi atat de jalnice, dar, pana la urma, cui ii pasa? Nimeni ma mai poate face nimic in aceasta privinta. Muriti.