Ora cui?

Bun, lăsaţi-mă să înţeleg: spoturile, evenimentele, iniţitivele şi toate eforturile astea media incomensurabile care ţin de Ora Pământului, n-au avut nimic de a face cu faptul că la ora 21, întregul magazin Unirea, cu tot cu reclamele lui, era aprins. Acum, totul e mai clar. Ipocriţilor. Pielea mea, nu mai fiţi atât de superficiali. Înţeleg, nu ne pasă de strănepoţii noştri. În fond, îţi trebuie prea multă implicare ca să îţi pese. Dar, personal, îmi e milă de noi.
Ştiţi ce nu înţeleg? Suntem atât de puţin dependenţi de electricitate, de meci, de messenger, de lumina electrică încât să ne putem permite să milităm împotriva cipurilor ălora, pe motiv că ne robotieaza, sau ce? N-aş prea crede.
Ce-ar fi să vă băgaţi pula în ea de planetă? Oricum nu vă păsa de ea. Aş propune să fi participat la acţiunea asta ca să vă dovediţi vouă că se poate şi altfel, că puteţi trăi fără lucrurile de care sunteţi dependenţi, că puteţi citi o carte în loc să vorbiţi pe messenger, deşi nu e cool, că puteţi să citiţi cartea aia la lumina unei lumânări, şi nu la bec, deşi nu e cool, nu că ar fi vreo diferenţă, poate măcar să stingeţi unul din cele 3 televizoare. Şi noi suntem cei care facem un trend din electricitate?
Pentru că nu strănepoţii sunt problema.

Cât despre mine, dorm din ce în ce mai puţin, mănânc din ce în ce mai mult zahăr şi am devenit ovo-lacto-vegetariană.