Celui mai drag,
Au reuşit să-mi comprime personalitatea; asta înseamnă veşti proaste. Îţi scriu din mintea mea. E aici ceva care se ascunde constant de mine. Mi-a urlat de câteva ori în şoaptă lucruri pe care nu le-am înţeles, dar ştiu. Încearcă să-mi spună "Frate, poate n-ar trebui să intervin, dar când ai ajuns aşa?". Mi-am dat conştiinţa la o parte de prea multe ori, a ajuns să prefere să fugă singură.
De mâine nu voi mai fi aceeaşi persoană. Calmează-te, micuţule, asta n-o să te afecteze cu nimic. Eşti singura parte din mine pe care o voi ţine curată - în rest, sunt eu şi ceilalţi. Sunt pregătită pentru orice. Ştiu că tu m-ai iubi oricum. Asta mi-ai spus şi când ţi-am zis că vreau să mă vopsesc. Bun, atunci mă bazez pe faptul că îţi va plăcea şi Arina cea de la început.
Nu e atât de greu, totul se schimbă. Vine un moment pentru fiecare, bănuiesc. Oricum treaba asta a devenit un asemenea clişeu încât n-ar atrage atenţia nimănui. E doar treaba că... vezi tu, mie n-o să mi se spună "Tanti Ari". N-o să îmi fumez creierii la treizeci de ani sperând ca mirifica mea fetiţă cu ochi verzi, făcută cu vreun fost iubit din liceu, n-o să facă greşelile pe care le-am făcut eu la 16 ani. O să schimb lumea într-un fel, chiar dacă mama râde şi spune că o să ajung un psiholog căruia o să-i fie ruşine să ceară bani pe consultaţii. Măcar a pomenit şi de tine. Un artist. Doi ameţiţi.
Apă cu valuri aveţi?
duminică, 10 mai 2009
Publicat de Arina Lazăr la ora 09:00
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
perfect
<3
sincer,,foarte frumos
Multumesc, maaa :)
te iubesc , micuto...
Stiu :)
Trimiteți un comentariu