tribut (4)

N-aş putea să mă uit la tine şi să te mint şi te iubesc.
Toastez pentru că te-ai supărat o singură dată pe mine...
...şi pentru că eşti cel mai bun, orice ar fi.
Pentru că eu ratez concertul Off the wall pentru tine.
Pentru că eşti imbrăţişabil şi mama ta face supă de spanac.
Pentru că ai o chitară bătrână de 20 de ani şi m-ai lăsat să pun mâna pe ea.
Pentru că nimeni nu m-a auzit plângând de mai multe ori şi pentru că, pe cât de jalnic ne-am cunoscut, pe atât de mult ţin la tine acum.
Voi sunteţi cei doi bărbaţi din viaţa mea.

Lui S.

Apă cu valuri aveţi?

Celui mai drag,


Au reuşit să-mi comprime personalitatea; asta înseamnă veşti proaste. Îţi scriu din mintea mea. E aici ceva care se ascunde constant de mine. Mi-a urlat de câteva ori în şoaptă lucruri pe care nu le-am înţeles, dar ştiu. Încearcă să-mi spună "Frate, poate n-ar trebui să intervin, dar când ai ajuns aşa?". Mi-am dat conştiinţa la o parte de prea multe ori, a ajuns să prefere să fugă singură.

De mâine nu voi mai fi aceeaşi persoană. Calmează-te, micuţule, asta n-o să te afecteze cu nimic. Eşti singura parte din mine pe care o voi ţine curată - în rest, sunt eu şi ceilalţi. Sunt pregătită pentru orice. Ştiu că tu m-ai iubi oricum. Asta mi-ai spus şi când ţi-am zis că vreau să mă vopsesc. Bun, atunci mă bazez pe faptul că îţi va plăcea şi Arina cea de la început.

Nu e atât de greu, totul se schimbă. Vine un moment pentru fiecare, bănuiesc. Oricum treaba asta a devenit un asemenea clişeu încât n-ar atrage atenţia nimănui. E doar treaba că... vezi tu, mie n-o să mi se spună "Tanti Ari". N-o să îmi fumez creierii la treizeci de ani sperând ca mirifica mea fetiţă cu ochi verzi, făcută cu vreun fost iubit din liceu, n-o să facă greşelile pe care le-am făcut eu la 16 ani. O să schimb lumea într-un fel, chiar dacă mama râde şi spune că o să ajung un psiholog căruia o să-i fie ruşine să ceară bani pe consultaţii. Măcar a pomenit şi de tine. Un artist. Doi ameţiţi.