poezie, tribut unei noi perioade

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi
nu s-ar mai povesti,
o fata cam asa de-nalta si cu ochii
extraordinar de caprui
si-i placeau florile.

Nu s-ar fi dus sa-si cumpere flori,
pentru ca banii
erau prea urati si nu poti
nici sa-nfasori codita unei flori cu bani.
Zau.

Ce proasta era fetita,
credea ca noaptea
soarele se-ascunde ca sa-l gaseasca ea.
Si-alerga noptile de bezmetica prin
Dumnezeu stie ce paduri
si nu reusea sa se piarda.
Soarele a fost, de fapt, intr-o noapte
exact unde l-a cautat ea.
Si l-a gasit. Dar apoi s-a facut asa de dimineata,
ca toate frunzele din copaci au inceput
sa se uite uracios la fetita,
dar n-a reusit sa planga.

Cand si copiii,
pana si copii vor plange cand frunzele se uita urat la ei
atunci e clar ca trebuie sa ne gasim alt crestet
pe care sa crestem.