fara petale

vineri, 26 martie 2010

Nu-mi luati oamenii de langa mine, atat va cer, smintitilor!
Imi lipseste mult omul asta, zau, si tare imi e drag. Vreau sa stiu unde e...
Nu mai pot sa regret tot.
Sunt haotica, nu mai pot sa regret. Imi bag picioarele.
Sa fiu senzationala!
Glumiti cu mine si scoteti-ma din starea asta somn ingrozitor. "Dadeti-va" din viata mea.
Mi-e imposibil sa realizez ca lumea poate sa nu iubeasca. De cand ma stiu iubesc. Sa intelegeti. Sa iubiti. Sa ascultati discografii in vinil.

4 comentarii:

Anonim spunea...

mai întâi învață să nu mai dezamăgești.

5 arome de depresie spunea...

dur.. :| anonimul...

gandeste pozitiv..
;)si nu lasa nimic , absolut nimic sa te aduca jos

Cezar spunea...

Lumea nu iubeste; individul poate sa iubeasca; lumea nu poate sa iubeasca; individul nu vrea sa iubesca; lumea este formata din indivizi: ei nu vor sa iubeasca, ei pot sa nu iubeasca.
Iubeste-i tu...iubeste lumea care te va ucide.
Si daca ii iubesti...nu uita sa incerci sa ii ucizi..pe rand, incet, pe fiecare...

arina spunea...

@ 5 arome de deresie: S-a rezolvat. Da, a fost dur.

@ Cezar: Cred ca asta fac de-o viata, iubesc. Si, iarta-ma, pizda ma-sii, tare-mi e bine!