Nu-mi luati oamenii de langa mine, atat va cer, smintitilor!
Imi lipseste mult omul asta, zau, si tare imi e drag. Vreau sa stiu unde e...
Nu mai pot sa regret tot.
Sunt haotica, nu mai pot sa regret. Imi bag picioarele.
Sa fiu senzationala!
Glumiti cu mine si scoteti-ma din starea asta somn ingrozitor. "Dadeti-va" din viata mea.
Mi-e imposibil sa realizez ca lumea poate sa nu iubeasca. De cand ma stiu iubesc. Sa intelegeti. Sa iubiti. Sa ascultati discografii in vinil.
fara petale
vineri, 26 martie 2010
Publicat de Arina Lazăr la ora 16:36
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
mai întâi învață să nu mai dezamăgești.
dur.. :| anonimul...
gandeste pozitiv..
;)si nu lasa nimic , absolut nimic sa te aduca jos
Lumea nu iubeste; individul poate sa iubeasca; lumea nu poate sa iubeasca; individul nu vrea sa iubesca; lumea este formata din indivizi: ei nu vor sa iubeasca, ei pot sa nu iubeasca.
Iubeste-i tu...iubeste lumea care te va ucide.
Si daca ii iubesti...nu uita sa incerci sa ii ucizi..pe rand, incet, pe fiecare...
@ 5 arome de deresie: S-a rezolvat. Da, a fost dur.
@ Cezar: Cred ca asta fac de-o viata, iubesc. Si, iarta-ma, pizda ma-sii, tare-mi e bine!
Trimiteți un comentariu